Boli la Labrador

Boli la Labrador - Ai un Labrador? Atunci știi deja: este o mașinărie de scos zâmbete, o minge de energie gata oricând de joacă și, nu în ultimul rând, un suflet de aur, devotat și iubitor până în adâncul celulelor. Popularitatea sa nu e întâmplătoare, ci este câștigată pe merit, prin inteligența sa remarcabilă, răbdare, și o dorință de a-și face stăpânul fericit care nu cunoaște limite. Ei sunt parteneri de nădejde, ghizi pentru nevăzători, eroi în operațiuni de căutare și salvare, și, mai presus de toate, membri de familie. Pentru starea de sanatate a labradorului tau, e indicat sa consulti un medic veterinar: cabinet veterinar sector 4.

Însă, la fel ca orice ființă, și ei sunt predispuși la anumite probleme de sănătate. În calitate de proprietar responsabil, cunoașterea acestor potențiale pericole este primul pas spre o viață lungă și fericită alături de prietenul tău blănos. Vom explora în detaliu cele mai comune boli labrador, oferind informații esențiale pentru a-i recunoaște simptomele, pentru a ști cum să acționezi și, mai important, cum să previi apariția lor.  Așadar, să începem călătoria noastră în lumea sănătății canine, cu accent pe cele mai importante aspecte legate de boli labrador.

 

Boli labrador: o privire de ansamblu

Deși sunt, în general, câini robuști și rezistenți, există o serie de boli la labrador care par să-i vizeze mai frecvent decât pe alte rase. Această predispoziție se datorează, în mare parte, selecției genetice de-a lungul timpului. Multe dintre aceste afecțiuni au o componentă ereditară puternică, ceea ce înseamnă că sunt transmise de la părinți la pui. Acest aspect subliniază importanța alegerii unui pui de la un crescător serios, care efectuează teste genetice pe părinți și care poate oferi un istoric medical clar al liniei de sânge.

Principalele boli labrador pot fi împărțite în mai multe categorii: afecțiuni ortopedice, probleme dermatologice, boli oculare, boli ale urechilor, și, nu în ultimul rând, probleme legate de nutriție și metabolism, cum ar fi obezitatea. În următoarele secțiuni, vom diseca fiecare dintre aceste categorii, oferind un ghid complet care să te ajute să-ți protejezi cel mai bine partenerul canin. Vom vorbi despre displazia de șold și cot, o problemă majoră pentru rasa lor, despre alergii frecvente, otite, probleme oculare precum cataracta și atrofia progresivă a retinei, dar și despre cum să menții o greutate optimă pentru a preveni o mulțime de alte afecțiuni. Cunoașterea detaliată a acestor boli labrador te va transforma într-un proprietar mult mai bine informat și pregătit pentru a-i oferi câinelui tău cea mai bună îngrijire posibilă. Fiecare dintre aceste boli la labrador necesită o abordare specifică, iar prevenția joacă un rol esențial.

 

Afectiuni ortopedice: cele mai frecvente boli la labrador

Probabil că cele mai cunoscute boli la labrador sunt cele care afectează sistemul osos și articular. Datorită conformației lor robuste și a tendinței de a fi foarte activi, articulațiile lor sunt supuse unui stres considerabil. Discutând despre cele mai frecvente boli labrador, nu putem să nu începem cu problemele ortopedice.

 

Displazia de șold la labradori

Displazia de șold este o afecțiune ereditară care afectează articulația șoldului, o articulație de tip bilă și soclu. La un câine sănătos, capul femural (bilă) se așează perfect în acetabul (soclu). La un câine cu displazie, această aliniere este defectuoasă, fie din cauza unei malformații a bilei, fie a soclului, fie a ambelor. Această incongruență duce la frecarea oaselor, deteriorarea cartilajului și, în cele din urmă, la osteoartrită, o afecțiune dureroasă și cronică. Este una dintre cele mai serioase boli labrador, care necesită o atenție deosebită.

Cauze și factori de risc:

• Genetica: este principalul factor de risc. Câinii cu părinți afectați au o șansă mult mai mare de a dezvolta displazie.

• Creșterea rapidă: o creștere prea rapidă în primele luni de viață poate pune o presiune excesivă pe articulațiile încă în formare.

• Alimentația: o dietă prea bogată în calorii sau suplimentarea excesivă cu calciu pot contribui la dezvoltarea bolii.

• Greutatea: obezitatea agravează semnificativ simptomele și progresia bolii.

• Exercițiul fizic excesiv: exercițiile de mare intensitate la o vârstă fragedă, cum ar fi săriturile repetate, pot afecta articulațiile imature.

Simptome:

Simptomele displaziei pot varia în funcție de severitatea bolii și de vârsta câinelui. La căței, semnele pot fi subtile și greu de observat:

• mers șchiopătat, în special după odihnă,

• dificultate la ridicare,

• șchiopătatul devine mai vizibil după exerciții fizice,

• reticență la urcat scări sau la sărit,

• mersul este mai "leagăn",

• postura neobișnuită, cu picioarele din spate mai apropiate.

La câinii mai în vârstă, simptomele sunt adesea legate de osteoartrită și sunt mult mai pronunțate: durere, rigiditate, pierderea masei musculare la nivelul coapselor, și o scădere generală a nivelului de activitate. O diagnoză precoce a acestei boli la labrador poate face o diferență majoră în calitatea vieții câinelui tău. Cititți și: 5 motive esențiale să alegi o cadă freestanding pentru o baie elegantă și modernă.

Diagnostic și tratament:

Diagnosticul se pune pe baza unui examen clinic amănunțit, a evaluării mersului și, cel mai important, prin radiografii ale șoldurilor. Acestea se fac, de obicei, sub sedare ușoară pentru a obține o poziție corectă a articulațiilor. Unul dintre primele lucruri pe care medicul veterinar le va verifica atunci când suspectează boli labrador de natură ortopedică este displazia. Cititi si: 10 chiuvete cu blat pentru baie.

Tratamentul poate fi medical sau chirurgical. Tratamentele medicale includ:

• Gestionarea durerii: cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).

• Suplimente: cu glucozamină, condroitină și acizi grași omega-3, care ajută la protejarea cartilajului.

• Kinetoterapie și hidroterapie: exerciții controlate care ajută la menținerea masei musculare fără a stresa articulațiile.

• Gestionarea greutății: menținerea unei greutăți optime este crucială.

Opțiunile chirurgicale sunt rezervate cazurilor severe și pot include:

• Osteotomie dublă sau triplă pelvină (DPO/TPO): o procedură pentru câinii tineri, care modifică unghiul osului pelvian pentru a îmbunătăți congruența articulației.

• Artroplastie de excizie a capului femural (FHO): capul femural este îndepărtat, iar mușchii își formează un pseudoarticulație.

• Proteză totală de șold: o opțiune scumpă și complexă, dar care oferă rezultate excelente.

Displazia de cot

Aceasta este o altă afecțiune ortopedică ereditară care afectează în special câinii de talie mare. Displazia de cot nu este o singură boală, ci un termen umbrelă pentru mai multe afecțiuni care pot apărea în timpul creșterii articulației cotului. Acestea includ: osteocondrita disecantă (OCD), ne-unirea procesului anconeu (UAP), și fragmentarea procesului coronoid medial (FCP). Toate aceste probleme sunt incluse în categoria boli labrador de natură ortopedică.

Simptome:

Simptomele sunt similare cu cele ale displaziei de șold, dar localizate la picioarele din față:

• șchiopătatul piciorului din față, care se agravează după efort fizic,

• rigiditate la nivelul cotului,

• dificultate la ridicare sau la a se așeza,

• încovoierea piciorului afectat către exterior.

Diagnostic și tratament:

Diagnosticul se bazează pe examen clinic și pe radiografii. Tratamentul este de cele mai multe ori chirurgical, dar și aici, ca și în cazul displaziei de șold, gestionarea greutății și suplimentele nutritive joacă un rol important în ameliorarea simptomelor și încetinirea progresiei osteoartritei. Este vital să recunoști aceste boli la labrador cât mai devreme pentru a oferi tratamentul adecvat.

 

Obezitatea la labrador și efectele ei

Obezitatea nu este doar o problemă de estetică, ci o afecțiune medicală serioasă și una dintre cele mai frecvente boli la labrador, cu consecințe grave asupra sănătății. Labradorii sunt predispuși genetic la îngrășare și, în plus, au un apetit de nestăvilit. Mulți proprietari cedează în fața ochilor lor rugători și le oferă gustări în exces, sau pur și simplu nu le controlează porțiile de mâncare.

De ce sunt labradorii predispuși la obezitate?

Cercetătorii au descoperit o mutație genetică la câinii din rasa Labrador Retriever, o genă numită POMC, care reglează apetitul și consumul de energie. Câinii care au această mutație genetică se simt mai puțin sătui după masă și ard mai puține calorii în timpul exercițiilor fizice. Practic, ei au o "foame" permanentă, ceea ce îi face să caute mâncare constant. Această mutație se găsește la aproximativ 25% din labradori, iar prezența ei dublează șansele de a fi supraponderal. Obezitatea este, fără îndoială, una dintre cele mai răspândite boli labrador, dar și una dintre cele mai ușor de prevenit.

Consecințele obezității:

Obezitatea agravează o gamă largă de boli la labrador:

• Afecțiuni articulare: presiunea suplimentară pe articulații agravează displazia de șold și cot, și poate duce la rupturi ale ligamentelor încrucișate.

• Probleme cardiace: inima este nevoită să lucreze mai mult pentru a pompa sângele, ceea ce poate duce la boli cardiace.

• Diabet zaharat: câinii obezi au o rezistență crescută la insulină.

• Probleme respiratorii: grăsimea în exces comprimă plămânii și traheea, îngreunând respirația.

• Risc crescut în timpul anesteziei: anestezia la câinii obezi este mai riscantă.

• Durata de viață redusă: studiile arată că un câine obez poate trăi cu 2 ani mai puțin.

Prevenirea obezității:

Prevenirea este mult mai simplă decât tratarea obezității. Iată câteva sfaturi:

• Controlul porțiilor: cântărește mâncarea la fiecare masă și nu te baza pe estimări. Urmează recomandările de pe ambalajul hranei, dar ajustează porția în funcție de nivelul de activitate al câinelui tău.

• Gustări sănătoase: în loc de biscuiți pentru câini, optează pentru bucăți de morcov, măr (fără semințe) sau castravete.

• Exercițiu fizic regulat: plimbări zilnice, sesiuni de joacă, înot (care este excelent pentru articulații) ajută la arderea caloriilor și la menținerea tonusului muscular.

• Controale veterinare regulate: medicul veterinar poate evalua starea de sănătate a câinelui tău, poate verifica greutatea și poate face recomandări personalizate.

Alergii frecvente la labrador: afectiuni comune labradori de piele

Labradorii sunt predispuși la o varietate de alergii, care pot afecta pielea, sistemul digestiv și sistemul respirator. Alergiile sunt răspunsuri exagerate ale sistemului imunitar la substanțe considerate inofensive, numite alergeni. Când vine vorba de boli labrador, cele legate de alergii sunt printre cele mai comune.

Tipuri de alergii:

• Alergii alimentare: declanșate de ingrediente din mâncare, cele mai comune fiind proteinele (pui, vită, lactate).

• Alergii de contact: cauzate de substanțe care intră în contact cu pielea, cum ar fi detergenți, plante, materiale textile.

• Dermatita atopică (atopia): o alergie ambientală, declanșată de alergeni precum polenul, praful de casă, acarienii, sporii de mucegai.

Simptome:

Simptomele alergiilor pot varia, dar cele mai comune sunt dermatologice:

• mâncărime intensă (prurit), care poate duce la zgârieturi excesive,

• roșeață, inflamație,

• erupții cutanate,

• căderea părului (alopecie),

• infecții secundare ale pielii (bacteriene sau fungice),

• încercări de a se linge sau a se mușca în anumite zone (picioare, abdomen, baza cozii),

• infecții cronice ale urechilor.

Diagnostic și tratament:

Pentru a diagnostica o alergie, medicul veterinar va efectua o serie de teste:

• Dietă de eliminare: pentru a identifica alergiile alimentare, câinelui i se dă o dietă hipoalergenică (fără ingredientele suspectate) timp de 8-12 săptămâni. Apoi, ingredientele sunt reintroduse treptat pentru a vedea care cauzează reacția.

• Testare cutanată sau sanguină: pentru a identifica alergenii ambientali.

• Excluderea altor cauze: se vor exclude alte cauze ale mâncărimilor, cum ar fi paraziții (purici, căpușe, râie).

Tratamentul alergiilor este o chestiune de gestionare pe termen lung, deoarece alergiile nu se vindecă complet. Acesta poate include:

• Medicamente: antihistaminice, steroizi, ciclosporină, sau medicamente biologice noi, care vizează proteinele specifice responsabile de mâncărime.

• Imunoterapie: o soluție personalizată, care constă în administrarea de injecții cu doze mici de alergeni, pentru a desensibiliza sistemul imunitar.

• Îngrijire locală: șampoane speciale, creme, loțiuni, care ajută la calmarea pielii și la tratarea infecțiilor secundare.

• Evitarea alergenilor: pe cât posibil.

 

Boli de piele la labrador: mai mult decât simple alergii

Pe lângă alergii, labradorii sunt predispuși și la alte afecțiuni ale pielii. Datorită blănii lor dense și a tendinței de a se bucura de înot, sunt susceptibili la o serie de probleme dermatologice. Acestea se adaugă la lista de boli labrador de care trebuie să fii conștient.

 

Hot spots (dermatită umedă acută)

Acestea sunt leziuni roșii, umede, inflamate, care apar brusc și se extind rapid. Sunt extrem de dureroase și provoacă o mâncărime intensă. Apar de obicei ca urmare a unei iritații inițiale (o înțepătură de insectă, o zgârietură) și sunt agravate de linsul și mușcatul compulsiv al câinelui. O astfel de situație se poate transforma rapid într-o urgență, așa că este bine să știi să identifici aceste boli la labrador repede.

Tratament:

Tratamentul implică tunderea zonei afectate, curățarea și dezinfectarea leziunii, și administrarea de unguente antibiotice sau steroizi locali. De asemenea, poate fi necesară o zgardă elisabetană pentru a împiedica câinele să se mai lingă.

 

Dermatita de pliu

Labradorii cu pliuri de piele la nivelul feței sau buzelor sunt predispuși la inflamații și infecții în aceste zone, din cauza umezelii și a acumulării de bacterii.

Tratament:

Curățarea și uscarea zilnică a pliurilor, și, la nevoie, administrarea de creme cu antibiotice sau antifungice.

Afectiuni ale urechilor la labrador

Urechile lungi și căzute ale labradorilor, care acoperă canalul auditiv, creează un mediu cald și umed, perfect pentru proliferarea bacteriilor și a ciupercilor. Acest lucru îi face extrem de predispuși la otite, adică infecții ale urechii. Acestea sunt unele dintre cele mai comune boli labrador, iar prevenția este cheia.

Simptomele unei infecții a urechii:

• scuturatul frecvent din cap,

• scărpinatul la urechi,

• roșeață și inflamație în interiorul urechii,

• o secreție maronie, neagră sau gălbuie, cu miros neplăcut,

• sensibilitate sau durere la atingerea urechii.

Tratament:

Tratamentul otitelor implică curățarea urechii de către un medic veterinar și administrarea de picături auriculare cu antibiotice sau antifungice. Este crucial să nu încerci să cureți urechea cu bețișoare de urechi, deoarece poți împinge murdăria mai adânc și poți deteriora timpanul.

Prevenție:

Curățarea regulată a urechilor cu o soluție specială, în special după înot, este cea mai bună metodă de prevenție.

 

Boli oculare intalnite la labrador: boli labrador la nivelul ochilor

Ochii prietenului tău blănos pot fi, de asemenea, o sursă de îngrijorare. Există o serie de boli la labrador care afectează vederea și care, de multe ori, au o componentă genetică.

 

Atrofia progresivă a retinei (PRA)

Aceasta este o afecțiune degenerativă care duce la pierderea treptată a vederii, atât pe timp de noapte, cât și pe timp de zi, și care, în cele din urmă, duce la orbire completă. Nu există un tratament pentru PRA, dar boala nu este dureroasă.

 

Cataracta

Cataracta este o afecțiune caracterizată prin opacizarea cristalinului, ceea ce duce la pierderea vederii. Aceasta poate fi ereditară (cataracta juvenilă) sau poate apărea la bătrânețe (cataracta senilă). În unele cazuri, cataracta poate fi tratată chirurgical prin înlocuirea cristalinului opacizat.

 

Entropionul și ectropionul

Entropionul este o afecțiune în care pleoapa se rulează spre interior, provocând frecarea genelor de cornee. Ectropionul este opusul, adică pleoapa se rulează spre exterior, lăsând expusă partea interioară a pleoapei. Ambele pot provoca iritații, infecții și, pe termen lung, probleme grave de vedere. Aceste afecțiuni sunt, de obicei, corectate chirurgical.

Ce poți face?

• Alege un crescător care testează genetic părinții pentru PRA și cataractă.

• Monitorizează-i ochii: orice roșeață, secreție, opacitate sau clipit excesiv trebuie investigat de un veterinar.

Cum recunosti simptomele unei boli la labrador: semnale de alarmă

Fii mereu atent la schimbările subtile în comportamentul și aspectul câinelui tău. El nu poate vorbi, așa că tu ești singurul care îi poate sesiza suferința. Iată câteva semnale de alarmă care ar trebui să te trimită la medicul veterinar:

• Schimbări de apetit: refuzul de a mânca sau, dimpotrivă, o foame exagerată.

• Modificări în consumul de apă: bea mult mai mult sau mult mai puțin decât de obicei.

• Schimbări în comportament: letargie, lipsa de interes pentru joacă, agresivitate nejustificată, iritabilitate.

• Dificultăți de mișcare: șchiopătat, rigiditate, dificultate la ridicare sau la urcat scări.

• Semne vizibile pe piele: răni, roșeață, căderea părului, miros neplăcut.

• Probleme digestive: vomă, diaree cronică.

• Tuse, respirație greoaie.

Dacă observi oricare dintre aceste simptome, nu amâna vizita la medicul veterinar. Un diagnostic timpuriu poate face o diferență enormă în prognosticul bolii. Este important să știi cum să recunoști aceste boli la labrador pentru a acționa rapid.

 

Ce controale medicale sunt recomandate pentru labrador?

Pentru a preveni apariția multor boli labrador, un plan de controale medicale regulate este esențial. Medicul veterinar este partenerul tău în menținerea sănătății câinelui tău și va putea oferi un program personalizat în funcție de vârstă, stil de viață și predispozițiile genetice.

Vizitele regulate la veterinar:

• Pui: Puii au nevoie de vizite frecvente în primele luni de viață pentru vaccinuri, deparazitări și controale de creștere. În această perioadă, medicul veterinar va monitoriza dezvoltarea lor și va putea detecta semne incipiente ale unor boli labrador, cum ar fi displazia.

• Adulți: Un control anual este suficient pentru majoritatea câinilor adulți. Această vizită include o examinare fizică completă, vaccinuri de rapel, teste de sânge de rutină (care pot depista probleme la ficat sau rinichi), și un control al greutății. Discuțiile despre boli la labrador specifice rasei pot fi deosebit de utile în timpul acestor vizite.

• Seniori: Câinii seniori (de obicei, de la 7-8 ani încolo) ar trebui să facă controale bianuale, deoarece riscul de a dezvolta boli labrador precum cancerul, bolile cardiace sau diabetul crește odată cu vârsta. Testele de sânge și de urină mai amănunțite sunt recomandate pentru a monitoriza funcția organelor.

Testări specifice rasei:

• Evaluări ortopedice: Displazia de șold și cot sunt afecțiuni genetice, iar evaluările radiologice pot fi făcute începând cu vârsta de un an. Un crescător responsabil va oferi certificări oficiale pentru părinți.

• Testări genetice: Există teste genetice pentru multe boli la labrador, inclusiv pentru atrofia progresivă a retinei (PRA) și mutația genetică ce predispune la obezitate. Aceste teste pot oferi informații valoroase despre riscurile pe care le are câinele tău.

• Examen oftalmologic: Un oftalmolog veterinar poate face o evaluare completă a ochilor, detectând semnele incipiente ale cataractei sau PRA.

 

Cum previi cele mai comune boli la labrador: cheia unei vieți lungi

Prevenția este întotdeauna mai bună decât tratamentul. O abordare proactivă te va ajuta să-ți protejezi prietenul de cele mai multe boli la labrador. Așadar, cum poți reduce riscul de a te confrunta cu aceste probleme?

 

O dietă de calitate

O alimentație echilibrată, adaptată vârstei, greutății și nivelului de activitate, este fundamentală. Asigură-te că nu-ți supraalimentezi câinele și alege o hrană de calitate, care conține nutrienți esențiali pentru sănătatea articulațiilor, pielii și a sistemului imunitar. O dietă corectă poate preveni obezitatea, una dintre cele mai frecvente boli labrador.

 

Exercițiu fizic regulat și adecvat

Exercițiul fizic este vital, dar trebuie adaptat vârstei. Pentru pui, evită săriturile, efortul fizic intens și plimbările lungi pe suprafețe dure. Plimbările moderate, sesiunile de joacă, și, mai târziu, înotul, sunt excelente. Un nivel adecvat de exercițiu fizic ajută la menținerea unei greutăți sănătoase și la prevenirea multor boli la labrador, în special a celor ortopedice.

 

Controale veterinare regulate

Vizitele anuale la medicul veterinar sunt cruciale. Acestea nu sunt doar pentru vaccinuri, ci și pentru un control general, analize de sânge de rutină și, la nevoie, teste genetice. Un medic veterinar poate observa semne subtile ale unei boli în stadiu incipient și poate oferi sfaturi personalizate.

 

Vaccinuri și deparazitare

Asigură-te că vaccinurile și deparazitările (interne și externe) sunt la zi. Acestea previn o mulțime de boli grave.

 

Igiena corespunzătoare

• Blană: periajul regulat ajută la menținerea sănătății pielii și a blănii.

• Urechi: curăță urechile periodic, mai ales după ce a înotat. Astfel, previi una dintre cele mai frecvente boli labrador, otita.

• Dinți: periajul regulat al dinților previne bolile parodontale.

 

Asigurarea unui mediu sigur

Verifică-ți curtea sau casa pentru substanțe toxice, plante periculoase sau obiecte mici pe care le poate înghiți.

 

Labradorii și bolile genetice: cum poți face o alegere informată

Atunci când te decizi să aduci un Labrador în viața ta, alegerea crescătorului este probabil cea mai importantă decizie pe care o poți lua. Un crescător etic, responsabil, va face tot ce îi stă în putere pentru a reduce riscul ca puii să moștenească afecțiuni genetice. Iată ce ar trebui să cauți:

• Testări genetice: un crescător serios va avea testele genetice ale părinților pentru displazia de șold și cot (certificări OFA sau PennHIP), pentru PRA și cataractă, și pentru alte boli la labrador specifice rasei.

• Transparență: crescătorul ar trebui să fie dispus să îți arate documentele medicale ale părinților și să-ți explice istoricul medical al liniei de sânge.

• Condiții de creștere: vizitează locul unde sunt ținuți cățeii. Ar trebui să fie un mediu curat, socializat și plin de iubire.

• Întrebări: un crescător bun îți va pune multe întrebări despre stilul tău de viață, pentru a se asigura că puiul va ajunge la o familie potrivită.

Nu te lăsa tentat de prețuri mici și nu cumpăra de la "ferme de căței" sau de la persoane care nu pot oferi informații detaliate despre sănătatea puilor și a părinților. Banii pe care îi "economisești" la cumpărare se pot transforma în mii de euro cheltuiți pe tratamente medicale costisitoare pe parcursul vieții câinelui.

Top 10 cele mai comune boli la labrador

 

Labradorii sunt, în general, câini robuști și sănătoși, dar predispozițiile lor genetice și stilul de viață le pot aduce o serie de probleme de sănătate. Înțelegerea acestor riscuri te ajută să fii un stăpân mai bun și să previi anumite afecțiuni. Iată un top 10 al celor mai comune boli la labrador, o listă esențială pe care orice proprietar ar trebui să o cunoască.

1. Displazia de șold: Această afecțiune genetică este una dintre cele mai serioase boli la labrador. Implică o dezvoltare anormală a articulației șoldului, ducând la durere, șchiopătat și, în timp, la osteoartrită. Prevenția se face prin alegerea unui pui de la crescători responsabili, care fac testări ortopedice părinților, și prin menținerea unei greutăți sănătoase.

2. Obezitatea: Labradorii au un apetit de nestăvilit și o predispoziție genetică la îngrășare, ceea ce face din obezitate o problemă extrem de răspândită. Aceasta nu este doar o problemă de estetică, ci un factor major de risc pentru alte boli la labrador, cum ar fi problemele articulare, diabetul și afecțiunile cardiace.

3. Displazia de cot: Similară cu displazia de șold, această afecțiune afectează articulația cotului și poate cauza durere și șchiopătat la picioarele din față. Este o altă boală ortopedică frecventă.

4. Alergiile de piele: Mulți labradori suferă de alergii, fie la mâncare (proteine precum puiul sau vita), fie la factori de mediu (polen, praf, acarieni). Simptomele includ mâncărime intensă, roșeață și infecții recurente ale pielii.

5. Otitele (infecțiile urechii): Urechile lor lungi și lăsate în jos creează un mediu cald și umed, ideal pentru dezvoltarea bacteriilor și a ciupercilor. Infecțiile urechii sunt, așadar, foarte comune. Curățarea regulată, mai ales după înot, poate preveni această problemă.

6. Atrofia progresivă a retinei (PRA): Această boală oculară ereditară duce la degenerarea lentă a retinei, provocând o pierdere treptată a vederii, care se manifestă inițial ca dificultate de a vedea pe timp de noapte. În cele din urmă, boala duce la orbire completă.

7. Cataracta: Opacizarea cristalinului poate apărea la labradori, fie ereditar, fie odată cu înaintarea în vârstă. Poate fi tratată chirurgical în anumite cazuri.

8. Ruptura de ligament încrucișat: Din cauza greutății și a stilului de viață activ, ruptura ligamentului încrucișat (în genunchi) este o accidentare destul de frecventă la labradori, necesitând adesea intervenție chirurgicală.

9. Hot spots (dermatita umedă acută): Acestea sunt leziuni roșii, umede și dureroase, care apar brusc pe piele. Ele sunt adesea cauzate de o iritație inițială care este agravată de linsul și mușcatul compulsiv al câinelui.

10. Torsionarea gastrică (dilatația-volvulus gastric): Deși nu la fel de frecventă precum celelalte, este o urgență medicală extrem de gravă, care afectează câinii de talie mare. Stomacul se umple cu gaz și se răsucește, necesitând intervenție chirurgicală imediată. Este una dintre cele mai periculoase boli la labrador.

 

Cum poți preveni bolile labrador?

Prevenția este întotdeauna cea mai bună soluție. Pentru a reduce riscurile de a te confrunta cu aceste boli la labrador, poți lua următoarele măsuri:

• Alege un crescător responsabil: Asigură-te că părinții au fost testați pentru afecțiunile genetice comune, cum ar fi displazia de șold și de cot.

• O dietă echilibrată și controlată: Cântărește porțiile și evită gustările în exces pentru a preveni obezitatea.

• Exercițiu fizic adecvat: Oferă-i câinelui tău mișcare regulată, dar evită efortul intens la vârste fragede pentru a proteja articulațiile.

• Vizite regulate la veterinar: controalele anuale sunt esențiale pentru a depista problemele în stadii incipiente.

• Igiena corespunzătoare: Curăță-i urechile periodic și periază-i blana pentru a preveni problemele de piele și infecțiile auriculare.